Prin Decizia nr. 14 din 16 septembrie 2024, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat o problemă importantă în materia insolvenței: până la ce moment poate creditorul majoritar să își exercite prerogativa de a desemna sau confirma administratorul/lichidatorul judiciar, potrivit art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Problema de drept

În practica instanțelor existau soluții divergente cu privire la interpretarea art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, respectiv dacă:

• dreptul creditorului care deține peste 50% din valoarea creanțelor se poate exercita doar până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor, ori
• acest drept subzistă și ulterior, în ipoteza în care adunarea creditorilor nu a decis confirmarea sau desemnarea administratorului judiciar.

Soluția Înaltei Curți

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit, cu caracter obligatoriu, că:

Prerogativa creditorului majoritar de desemnare sau confirmare a administratorului/lichidatorului judiciar poate fi exercitată numai până la sau în cadrul primei adunări a creditorilor legal convocate, având pe ordinea de zi confirmarea sau desemnarea practicianului în insolvență.

Neexercitarea acestui drept până la acest moment procedural atrage decăderea creditorului majoritar din posibilitatea de a mai desemna ulterior practicianul, procedura urmând să continue cu administratorul judiciar desemnat provizoriu, considerat confirmat.

Argumentele esențiale ale instanței supreme

Înalta Curte a reținut, în esență, că:

• Legea nr. 85/2014 a eliminat expres sintagma „ulterior” din vechea reglementare (Legea nr. 85/2006), intenția legiuitorului fiind limitarea temporală strictă a acestui drept;
• „prima adunare a creditorilor” reprezintă un moment procedural-limită, nu o simplă etapă orientativă;
• caracterul provizoriu al administratorului judiciar numit prin hotărârea de deschidere a procedurii încetează cel târziu la prima adunare a creditorilor legal convocată;
• este posibilă și confirmarea tacită a administratorului judiciar provizoriu, în ipoteza pasivității creditorilor, cu condiția ca adunarea să fi fost legal constituită;
• ulterior acestui moment, înlocuirea practicianului se poate face doar pentru motive temeinice, în condițiile art. 57 alin. (4) și (5) din Legea nr. 85/2014, prin intervenția judecătorului-sindic.

Impact practic

Decizia ÎCCJ are un impact major asupra procedurilor de insolvență, deoarece:

• consolidează previzibilitatea și celeritatea procedurii;
• limitează posibilitatea creditorului majoritar de a influența ulterior, unilateral, desemnarea practicianului;
• impune creditorilor o diligență sporită încă de la începutul procedurii;

Concluzie

Prin Decizia nr. 14/2024, Înalta Curte a consacrat o interpretare strictă și unitară a art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, stabilind că dreptul creditorului majoritar de a desemna sau confirma administratorul judiciar este limitat la prima adunare a creditorilor.

După acest moment, procedura intră într-o etapă de stabilitate, iar orice schimbare a practicianului este posibilă doar în condiții restrictive și pentru motive temeinice.